Relația care ajută

Dezvoltare emoțională pentru o viață deplină

Paul Diaconescu

Psiholog - Psihoterapeut

În metoda de Psihoterapie Centrată pe Persoană

Practicant Supervizare, cod personal: 11816 www.copsi.ro

Psiholog absolvent al facultății de Sociologie - Psihologie cursul de zi din cadrul Universități Spiru Haret.

Psihoterapeut în psihoterapie centrată pe persoană, format în cadrul Asociației Române de Psihoterapie Centrată pe Persoană (ARPCP)

Metoda Psihoterapia Centrata pe Persoană


în terapia centrata pe persoana rolul terapeutului este de a oferi sprijin și a asculta clientul, acest tip de terapie este o forma de intervenție terapapeutică non-directiva cunoscută ca psihoterapie centrata pe persoană - datorită automnomiei și responsabilitații clientului pentru propria evoluție.


Conform principiului umanist dupa care se ghidează terapia centrata pe persoană, se pune valoare pe importanța fiecarui individ și a valorilor umane. Accentul cade pe resursele personale, spontaneitatea în simtire și abilitatea de a acționa ca omului precum și pe capacitatea sa de a depași greutațile și momentele de dificultate. Terapia centrata pe persoana evidentiaza valoarea intrinseca a fiecarei persoane, autonomia și capacitatea fiecaruia pentru propria evoluîie in viata.


Teoria lui Rogers are la baza "tendinta la actualizare" a oamenilor, adica motivatia intrinseca prezenta in orice forma de viata de a-si dezvolta potentialul pana la cel mai inalt nivel posibil. Cu alte cuvinte, fiinta umana are o natura esential constructiva - incearca tot timpul sa se descurce cat mai bine in viata, iar esecul nu se datoreaza lipsei vointei, ci conditiilor nefavorabile care impiedica, distorsioneaza sau pervertesc acest potential.


In psihoterapia centrata pe persoana terapeutul vine cu o atitudine pozitiva si are rolul de a oferi clientului un mediu empatic, cald, neamenintator in care acesta sa se simta acceptat si respectat neconditionat. Potrivit lui Rogers, congruenta, aceptarea pozitiva neconditionata si empatia sunt conditiile minime care vor conduce la schimbarea clientului. Acesta este ajutat sa se regaseasca pe sine cu adevarat (self-ul real), sa se elibereze de asteptarile si standardele impuse de cei din jur (self-ul ideal) si sa intre in contact cu trairile corpului ce poarta inteligenta corporala (self-ul organismic). Dezechilibrul psihic se naste din discrepanta dintre self-ul organismic, self-ul real si self-ul ideal. Cu cat aceasta incongruenta este mai mare cu atat suferinta individului este mai mare si vor interveni mecanismele de aparare: negarea (respingerea situatiei amenintatoare) si distorsiunea perceptiva (reinterpretarea unei situatii astfel incat sa para mai putin amenintatoare).


Rogers face o analogie intre psihoterapia centrata pe persoana si a invata pe cineva sa mearga pe bicicleta: nu poti invata pe cineva doar explicandu-i, ci trebuie sa incerce el insusi; in acelasi timp nu poti sa-l sustii permanent - la un moment dat trebuie sa isi tina singur echilibrul, iar daca va cadea aceasta va fi o experienta de invatare. Si in terapie clientul trebuie sa dobandeasca autonomie - libertate si responsabilitate.


Raspunsurile la intrebarile clientilor sunt in client, nu in terapeut. In consecinta rol terapeutului este de a crea un mediu de facilitare in care clientul sa descopere raspunsuri pentru intrebarile sale.